Istoria turismului în Riccione este intim legată de istoria politică a acestei staţiuni. De aceea, pentru a înţelege în totalitate Riccione şi desfăşurarea sa de atracţii turistice, o scurtă istorie a staţiunii se poate dovedi de folos.

Antichitatea

Comuna cunoscută în prezent sub numele de Riccione a fost întemeiată de romani, undeva în jurul celui de-al II-lea secol îH, cunoscută drept Arcioni. Pe de altă parte, prezenţa omului în această zonă este documentată cel puţin din neolitic. Vestigiile diverselor aşezări umane descoperite în împrejurimile staţiunii Riccione dovedesc acest lucru. Ideea este că Riccione şi-a făcut debutul în istoria Europei drept colonie romană, exact ca mai nordicul Rimini, un alt focar turistic de pe Riviera Adriatică pe care vizitatorii fideli ai coastei italiene îl cunosc în mod cert. Riccione, la fel ca Rimini, era situat pe Via Flaminia, una dintre principalele artere esenţiale pentru viaţa economică şi politică a Imperiului Roman.

Acest concurs de împrejurări a investit atât Riccione, cât şi Rimini, cu un important rol strategic în Imperiul Roman. Tocmai în timpul dominaţiei romane a fost descoperită potenţa curativă a resurselor naturale din Riccione, anume, ale apelor sale şi ale unei plante medicinale folosită pentru uşurarea diverselor afecţiuni. Se poate spune cu îndreptăţire că toate acestea reprezintă un rudiment al turismului medical / balnear pe care Riccione l-a dus mai târziu la un nivel înalt de excelenţă şi profesionalism.

Evul Mediu şi Epoca Modernă

Declinul dominaţiei romane în Riccione s-a simţit în jurul celui de-al III-lea secol dH, când invaziile barbare au început să devasteze Europa, inclusiv peninsula Italică. Cel mai semnificativ episod care a marcat istoria staţiunii Riccione în timpul Evului Mediu se referă la ascensiunea familiei Argolanti pe scena politică locală. Familia fusese exilată din Florenţa la sfârşitul secolului al XIII-lea, şi, prin urmare, a ajuns la Riccione. Dovada marii influenţe a familiei Argolanti în Riccione şi în împrejurimile sale constă atât din vestigiile Castelului Argolanti (una dintre cele mai impresionante structuri arhitecturale din întreaga provincie Rimini), cât şi din faptul că, după cum se ştie, membrii familiei au întreţinut o relaţie destul de consistentă cu familia Malatesta, care a condus Rimini timp de câteva secole în cursul Evului Mediu.

Riccione a căzut în anonimat pentru mult timp pentru restul istoriei sale politice, până la sfârşitul secolului al XIX-lea. Venirea familiei Ceccarini la Riccione a văzut mica comunitate de localnici zbătându-se în sărăcie, câştigându-şi viaţa din pescuit şi cultivarea pământului. Familia Ceccarini şi, în special, soţia lui Giovanni Ceccarini, o americancă numită Maria Boorman Wheeler, s-a dovedit a fi foarte sensibilă la starea localnicilor, iar în prezent pot fi descrişi pe bună dreptate ca cei mai notabili binefăcători ai comunei Riccione. Familia a fondat o Societate de Întrajutorare pentru muncitori, o creşă, un spital, şi a susţinut şi conceperea şi construirea portului din Riccione.

Pentru a onora contribuţia familiei Ceccarini la bunăstarea economică şi morală a localnicilor, Riccione a găsit de cuviinţă să numească una dintre străzile sale după această familie. În prezent, Viale Ceccarini este una dintre cele câteva artere principale ale staţiunii şi o autentică coloană vertebrală în materie de oportunităţi de shopping, un centru al vieţii turistice egal în demnitate cu plajele din Riccione.

Istoria recentă

Evenimentul care a propulsat turismul şi care, de fapt, a pus Riccione pe harta turistică a Europei, cel puţin, a fost decizia familiei Mussolini de a cumpăra aici o casă de vară şi de a transforma Riccione destinaţia lor preferată de vacanţă. Casa pe care au cumpărat-o este acum cunoscută sub numele de Vila Mussolini, unde sunt desfăşurate cercetări relative la turism. Oricum, ceea ce este interesant este că referinţa la familia Mussolini a transformat Riccione foarte rapid într-o destinaţie exclusivistă în principiu frecventată de elita italiană care îşi permitea să cumpere sau să construiască reşedinţe în acest loc deosebit de pe Riviera Adriatică.

Prestigiul de teren de joacă pentru ce bogaţi şi puternici pe care Riccione l-a onorat destul de mult timp a început, în mod firesc, să intre în declin după cel de-al Doilea Război Mondial, când staţiunea a înţeles că pentru a supravieţui din punct de vedere turistic, exigenţele sale trebuiau să se mai degajeze. Pe de altă parte, Riccione nu a cedat nimic din magnetismul său turistic, întrucât a continuat să respecte standardele de calitate în materie de oportunităţi turistice.

Astfel, în prezent Riccione este o destinaţie ideală orientată spre agrementul în familie care se adaptează la fel de bine cu eticheta unui debordant focar al vieţii de noapte. Familiile, la fel ca şi cei tineri atraşi de pletora de discoteci şi baruri faimoase pe întreaga Rivieră vin aici în fiecare vară, ca un fel de recunoaştere constată că o singură destinaţie poate crea acel echilibru ideal între oportunităţile comode şi cele mai nebuneşti. Apele puţin adânci şi plajele curate dotate cu toate facilităţile imaginabile menite divertismentului celor mici şi adulţilor deopotrivă, viaţa de noapte efervescentă şi oportunităţile foarte satisfăcătoare în materie de shopping, toate aceste concură la formula turistică reuşită a staţiunii Riccione.

Sus